arh. Gabi Albu

Arhitect, scenograf

A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, cu un popas de câteva luni în Italia. Și deși îi place mult și este o arhitectă căutată și foarte apreciată, adică face parte din categoria aceea mică de arhitecți cu adevărat responsabili, iubirea ei ascunsă a fost mereu scenografia. Așa că, încă din facultate, le-a îmbinat pe cele două. Lucra pe scenografie alături de prietenii ei studenți la regie, în timp ce proiecta locuințe individuale și colective, și le făcea pe amândouă foarte bine. De altfel și în zona de arhitectură îi place noul, lucrează și la mall-uri, dar e fascinată de conversii, istorie, instituții de cultură.

La fel se întâmplă și azi, chiar dacă ponderea pe o anumită zonă se schimbă de la o perioadă la alta. Face și restaurează case minunate, are un stil pe care poți ușor să-l recunoști, dar realizează și scenografii din ce în ce mai complexe (doar în ultimul an – „Familia Fără Zahăr”, Replika și Teatrul Mic, „Livada de vișini”, TNB, „Anul dispărut 2007”, Teatrul Mic).

Este un om extrem de practic, are soluții pentru orice, deține recorduri în rezolvări de situații limită și funcționează foarte bine cu deadline-uri. Lucrând mult și în teatrul independent, a fost nevoită să-și cultive inventivitatea, pe care o avea deja, pentru soluții originale și ieftine, ea fiind obișnuită că lucreze cu mulți bani. Doar e un arhitect respectat, să nu uităm.

Mintea ei funcționează ca argintul viu, de aceea poate părea incoerentă sau lacunară în explicații. Gândind foarte repede, nu apucă să spună decât fragmente. În plus, nu prea înțelegi termenii în care vorbește ea, pentru că tu nu proiectezi case și structuri și ea uită asta uneori. Așa apar și neînțelegerile. Până să digeri tu ideea ei, ea vine cu alta, și cu alta, și cu alta. Tu nu înțelegi ce spune ea, ea nu înțelege ce nu înțelegi tu. Se enervează ușor (adică repede, că de enervat, se enervează tare și e mai bine să nu o auzi atunci), dar îi trece imediat. Durează mai mult să pricepi ce gândește ea, dar și când pricepi, nimic nu-ți mai stă în cale să mergi pe mâna ei.

E scumpă la vedere, pentru că are mereu foi A4 cu liste de rezolvat într-o zi. Este foarte organizată. De cele mai multe ori se înhamă la mai multe sarcini decât îi permite ziua și atunci apare magia. Aproape că reușește să fie în mai multe locuri în același timp, fără să-ți dai seama. „Azi o vedem și nu e.”

Dacă vii la Centru și îți pare că există un om mereu încruntat acolo, ea e. Dar nu te speria. În spatele acestei cute de pe frunte se ascunde un umor greu de egalat.