Viorel Cojanu

Actor, dramaturg, director de proiecte

A absolvit U.N.A.T.C. „I. L. Caragiale” în 2002 – licența și în 2009 – masteratul. Motivele pentru care există această pauză între cele două cilcuri de studiu sunt încă necunoscute. Deși a colaborat cu mai multe teatre, din anul 2007 este actor la Teatrul Mic din București, unde îl puteți vedea și elogia în spectacole precum „Anul dispărut 1989” sau „Familia Fără Zahăr”.

În anul 2011, împreună cu Mihaela Rădescu, a înființat Asociația Culturală Replika, al cărei președinte este încă și astăzi. Are o vastă experiență profesională, atât în teatrul de stat, cât și în teatrul independent. A participat la mai multe ateliere de dramaturgie și la câteva „dezvoltări” de texte dramatice, dar nu se știu prea multe lucruri despre scrierile lui. Or fi sub pseudonim… Totuși, căutați-le. S-ar putea să aveți o surpriză.

Este directorul tuturor proiectelor desfășurate la Replika și nu prea ai cum să te bagi peste el. Nu pentru că nu te-ar lăsa, ci pentru că el știe să le facă cel mai bine. Poate s-ar și bucura să mai învețe cineva, dar sigur că nici unul dintre noi nu vrea sa treacă peste domnul președinte. Așa că se ocupă singur-singurel de tot ce înseamnă contracte, deconturi, bugete, adică de partea cea mai frumoasă care există într-un teatru. La aplicații îl ajută Mihaela Michailov și Radu Apostol, e adevărat.

Ca orice președinte- actor care se respectă, joacă în numeroase spectacole și la Centrul Replika, pe care îl conduce: „MASKAR [între]”, „Foamea noastră cea de toate zilele”, „Totul este foarte normal”, „For(e)play” etc.

Cu toate că are atâtea abilități și funcții, Viorel Cojanu este un om modest, cald, căruia nu îi place să iasă în evidență decât atunci când se iau decizii, care nu se revoltă, decât „pe ici, pe colo și anume în punctele esențiale”. Este un om și un prieten devotat și loial și tocmai de aceea, ai face bine să nu îl calci pe coadă. Ca orice Berbec, se aprinde repede la un caz, dar este și foarte ager la minte, pus pe treabă și entuziast. Dacă-și pune ceva în cap, ține-te bine, că nu se lasă până nu îi iese. Are darul de a te face să crezi că dorești să faci niște lucruri, deși tu nu vrei de fapt. Și asta te face să fii un bun leader, nu?

În orice caz, dacă vii la Replika și ești întâmpinat de un zâmbet larg căruia i se anexează o mustață fermecătoare, doi obraji roșii și doi ochi jucăuși, să știi că este Vio. Deși el stă mai mult la birou decât la întâmpinare.