FAMILIA FĂRĂ ZAHĂR

vârstă recomandată:

+14

durată:

1h 50min

premieră:

aprilie 2017

Familia fără zahăr este un spectacol muzical despre familia la români.

Familia este văzută ca un concert intersecțional în care vocile părinților, copiilor, bunicilor, bisericii, roboților, regulilor normative și clișeelor opresive, vocile celor care nu se regăsesc în formate prestabilite și tipare moștenite modelează percepția asupra înțelegerii „celulei de bază a societății”. Familia e o construcție fluidă în care apartenența se scrie continuu și raportările se schimbă în funcție de variabile imprevizibile.

producători:

Teatrul Mic & Centrul Replika

distribuția:

Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu, Gabi Costin, Oana Pușcatu, Silvana Negruțiu, Paul Dunca

text:

Mihaela Michailov

distribuția:

Mihaela Rădescu

regia:

Radu Apostol

versurile:

Bobi Dumitraș (Fără Zahăr)

muzica & spațiul sonor:

Bobo Burlăcianu (Fără zahăr)

scenografia:

Gabi Albu

coregrafia:

Paul Dunca

video:

Elena Găgeanu, Gabi Albu

foto:

Bogdan Catargiu

Recenzii

Mihaela Rădescu interpretează rolurile tuturor profesorilor din cancelarie şi pe cel al tatălui „elevului problemă” prin intermediul unei lavaliere – distorsionarea vocii este artificiul care oferă convenţia perfect funcţională a spectacolului. […] Performanţa pe care o realizează este cea a măsurii şi a ritmării sentimentelor fiecărui personaj în parte. Deloc ostentativ, elegant şi foarte puternic ancorat în gândul coerent al fiecăruia, condusă de raţiunea filtrată prin sensibilitatea oscilantă de la un caracter la altul, cu o tehnică îmbinată cu emoţie densă, Mihaela Rădescu parcurge acest labirint de acuzaţii, argumente, neputinţe şi tristeţi cu o concentrare lucidă, completată de o asumare până la capăt.

Într-un dreptunghi cu moloz (groapa de nisip din curtea şcolii), în care se ascund manuale, hărţi, instrumente de geometrie, toate vechi, tronează o scară. Este un şantier în care se lucrează, dar nu se finalizează nimic, o imagine corectă pentru învăţămîntul actual. În mijlocul acestui şantier, Mihaela Rădescu este un corp populat de identităţi succesive şi alternative, un muncitor „murdărit“ de prejudecăţi şi presiuni, un Meşter Manole didactic. […] Complexitatea dramaturgică şi dramatică a întregului construct performativ este susţinută prin dexteritatea interpretării, una dintre cele mai bune performanţe actoriceşti ale Mihaelei Rădescu.

Despre recentul spectacol „Limite” de la Replika îmi este aproape imposibil să pretind că aș putea vorbi cu un grad crescut de obiectivitate, pentru că mi-a trezit amintiri puternice despre o perioadă importantă a vieții mele, aceea când eram cadru didactic. Spectacolul a avut într-un procent covârșitor un efect de oglindă asupra mea, am regăsit situații, sintagme și contexte cu care m-am confruntat în acei ani.

Discuția din debutul spectacolului este terifiantă, în special pentru cineva care a lucrat în învățământ. Acolo știi că ești singur, că nu ai la cine să apelezi. La fel, discuția cu directoarea te răscolește, ca profesor, în special. Directoarea e fosta elevă a profesoarei de română.

Ingenioasâ e punerea în scenă a textului de către tegizorul Radu Apostol care propune un … one women-show susținut admirabil de actrița Mihaela Rădescu. Regizorul a gândit subtil, că se pot regăsi într-o singură persoană, majoritatea atitudiniilor și principiilor contradictorii, manifestate de unele personaje. Arhitectul Gabi Albu concepe un decor simplu, dar sugestiv, cu un spațiu de joc îngrădit, cu o podea din pietricele care ascund … cărți […]“LIMITE” e un proiect exemplar de “teatru social”, pe o temă actuală ardentă pentru societatea noastră – starea educației, de importanță majoră pentru viitor

Limite (text: Mihaela Michailov, regia: Radu Apostol) e, probabil, cea mai spectaculoasă (deși sau tocmai pentru că e un monospectacol – cu o Mihaela Rădescu excepțională) dintre producțiile și coproducțiile de la Replika ce au ca subiect școala românească, în unele situații implicînd și familia – relațiile dintre frați, rolul părinților în procesul educativ, conflictele părinți-profesori și conflictele de încredere și loialitate în triunghiul părinți-copii-educatori.

Bazat pe un caz real documentat printr-un îndelung proces de echipa spectacolului, Limite oferă o radiografie dureroasă a şcolii româneşti de astăzi, ca organism disfuncţional. Toţi reprezintă un întreg - profesori, elevi, părinţi. Dacă nu se vor încrede toţi în şcoală şi în capacitatea ei de a se schimba în bine şi nu vor munci toţi pentru acest scop, totul va fi fost degeaba.

VEZI PROGRAMUL

Nu rata spectacolele viitoare de la Centrul Replika. Rezervă-ti locul acum >