Nici familia tradițională nu mai e ce-a fost
Spectacolul expune multiplele faţete şi complexităţi ale familiei contemporane recurgând la empatie. [...] Umorul e de înaltă calitate, iar interpretarea actorilor, prin interacţiunile reciproce şi sincronizări, creează un organism compact, funcţionând ca o echipă adevărată. În fapt, aceştia se şi prezintă la începutul spectacolului, în aceeaşi cheie ironică, declinându-şi identitatea civilă şi, implicit, apartenenţa la o familie (şi, prin realizarea spectacolului, chiar una scenică).