Un spectacol cu mame în prag de Bac
Ce e mișto la spectacol e că, prin claritate și niște mecanisme menite să stârnească empatia, încearcă să ficționalizeze niște povești și să-și transmită mesajul & să invite la o mai bună informare pe subiectul mamelor minore. Pentru asta, lucrează pe două planuri: niște exerciții de imaginație cu spectatorul activ - spre exemplu, un joculeț în care sunt împărțite teste de sarcină (și femeilor, și bărbaților – am fost și eu însărcinat), apoi o invitație la dialog. Dar și prin povestea construită astfel încât să poți empatiza ușor cu personajele/situațiile (în special dacă ești adolescent).